Laminarea- este procesul ce constă în trecerea repetată a lingourilor, printre rolele laminatorului până la obținerea formei căutate. Prin procesul de laminare se obține și o schimbare în structura oțelului, rezultând un material mai dens. În industria prelucrătoare se diferențiază două tipuri majore de laminare.
I. Laminarea la cald- constă în încălzirea lingourilor în prealabil la temperaturi de peste 900 °C în acest fel fiind depășită temperatura de recristalizare a oțelului. Când oțelul ajunge la temperaturi ce depășesc temperatura de recristalizare, acesta devine ușor manevrabil și poate capăta cu ușurință forma și dimensiunea dorită.
Datorită procesului de incălzire la temperaturi foarte înalte, în urma laminării la cald textura oțelului devine mai aspră. Din aceste cauze, produsele din oțel laminat la cald sunt folosite în situații unde formele precise și toleranțele nu sunt obligatorii. Câteva exemple de domenii de utilizare sunt: șinele ferate, profilele I(H), respectiv suduri.
II. Laminarea la rece- constă în continuarea fluxului tehnologic prezentat în cazul laminarii la cald. Lingourile sunt răcite(la temperatura încăperii) apoi sunt din nou încălzite. Prin acest proces tehnologic, este sporită ductilitatea oțelului, care în cazul lingoului laminat la rece are un procentaj cuprins între 41-46% față de laminarea la cald, unde procentajul este cuprins între 32-36%.
Produsul finit din oțel laminat la rece prezintă o suprafață mai netedă și lucioasă. Din aceste considerente produsele din oțel laminat la rece se pliază mai bine în industrii unde se caută o suprafață cu o finisare mai delicată. Câteva exemple de domenii de utilizare sunt: industria auto, industria electrocasnicelor sau orice domeniu unde toleranțele, planeitatea și condițiile de suprafață repezintă un criteriu cheie.
